COSTEL ZĂGAN, INVENTEME, CERVANTES INTERNAȚIONAL, 68, 2026

 *** Cărțile sunt jucăriile mele preferate: citind redevin copil.

*** Nu-s normal? Păi, pe asta mă bazez!

*** Timpul este Dumnezeu

*** Timpul este adevărata problemă a lumii.

***Fug de lume în bibliotecă.

Viața-moartea: dus-întors? Deocamdată, numai dus.

Costel Zăgan, Inventeme

SALAMAN RUSCHDIE, VERSETELE SATANICE, 1988

 *** Ce tâmpenie e totul!...Mi se face greață.

Constelația iubirii, Editura Cervantes, București, 2026

 COSTEL ZĂGAN

EREZIA UNEI NOPȚI ALBE

Eu

ușor gonflabil

bun ca și sarea de pus la rană

descheiat la cămașa sufletului până la buric

mai mult în pielea goală

și cu mâinile până la coate-n buzunarele nimicului

buric al pământului

și

al vieții de la țară

căsătorit și mereu îndrăgostit

de eternul feminin

al altei femei

bun 

ziceam

ca pâinea cea caldă

după ces-a răcit de tot afară

caut zadarnic culcușul fierbinte al iubirii

în fine

poet și cocoșul cu 1001 de găini pe noapte

amân iar miezul nopții

dincolo

de

Peștera Muierii

VIOREL ILIȘOI, CULTURA ÎN TRANZIȚIE, EDITURA GRI, BUCUREȘTI, 2026

 POETUL LA PUȘCĂRIE

* Interviu la vorbitor cu poetul Costel Zăgan

      Un poet a debutat în penitenciar! Prima condamnare - sigur și ultima - , prima carte. Una multiplicată la mașina de scris, manufacturată apoi - tăiată, cusută, lipită, ilustrată exemplar cu exemplar - în celulă.

   Tiraj confidențial, la propriu, distribuit cu parcimonie înlăuntrul și în afara închisorii. Totuși, orice s-ar spune, este un debut. Și este poezie.

   Costel Zăgan e poet și când își scrie CNP-ul. Visător incurabil, neadaptat, aerian, ”copil din flori al zăpezii”, cum singur se definește într-un poem.

VIOREL ILIȘOI :

- Ce impact are literatura asupra cititorilor din închisoare?

COSTEL ZĂGAN:

- În primul rând, trebuie să ai organ pentru așa ceva, pentru lectură. Există și deținuți care-mi solicită Platon...Aici se află infractori care revin, abonați ai penitenciarului: pe cei mai mulți literatura doar îi însoțește, nu îi modifică. Literatura e o salvare pentru cei care au mai avut contacte culturale și afară, iar pușcăria este doar un accident. Și pentru alții este, poate, un drog. 

...........................................................................................................................................................................     TIMPUL nr.12, decembrie 1995   

CERVANTES INTERNAȚIONAL, 68, 2026, BUCUREȘTI

 COSTEL ZĂGAN

* Scriu, adică sunt liber.

* Citesc lumea înconjurătoare.

* Care-i animalul meu lăuntric, Doamne?

* Cărțile sunt jucăriile mele preferate: citind redevin copil.

* Timpul este Dumnezeu..

POEZIA DE SUB PAT

Moarte cu dulceață

asta-mi dai întruna

ci numai altă viață

din cafea beau luna

Asta-mi dai întruna

buzele cireșe coapte

nu vor stârni furtuna

dragostea de noapte

Buzele cireșe coapte

asta-i totuși  altă viață

noi să trecem la fapte

moartea cu dulceață

Asta-ți dau întruna

nu toate numai una

Costel Zăgan, CEZ(E)ISME II

20 IANUARIE 1958

 M-am născut: mamă, ai scăpat de mine!

............................................................

.................................................

.......................

Costel Zăgan

autor?!?

ULTIMA ZI ÎNAINTE DE NAȘTEREA MEA

Maică mea nu-și mai găsește locul nicăieri: nici îa această lumea, nici în alta: oricât de imaginară ar fi ea. Din această cauză toți sunt agitați în jurul ei, mai cu seamă, taică-meu, tătuța și mămuța. Viitorul meu univers, la o primă vedere, la data de 19 ianuarie 1958, se prezintă ca un adevărat ghem de nervi în desfășurare: în explozivă desfășurare.

Dar, DAR, să nu uită esențialul: nașterea unui copil reprezintă naștera lumii!

Am zis!

De fapt, am visat. În viitor, mi-am visat trecutul!

Doamne-ajută!

Da, simt, presimt și aceasta: Dumnezeu există.

Prin urmare, voi exista și eu: mâine!

Primul adevăr al acestei lumi este acesta: mâine, voi exista și eu!

Deocamdată însă nu există nimic, numai Dumnezeu plutind deasupra timpului, deasupra infinitului.Și-a fost ultima zi înainte de nașterea mea. O zi de iarnă, aproape obișnuită. De fapt, obișnuite: și iarna, și ziua. Numai eu, presimt c-aș fi ceva mai neobișnuit în viitoarea mea lume. Acum exist doar în sânul lui Dumnezeu.

Costel Zăgan 

AXIOMA MĂRII

 Marea Neagră mă recită

mă recită val cu val

am sau n-am iubită

merg călare fără cal

Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE

GHINIONUL VERII

 Marea Neagră-i (ch)iar pe prima pagină a verii: însă n-am ochelari de soare s-o văd!

Costel Zăgan, Inventeme

 

MITOLOGIA MĂRII NEGRE

Valul urcă sau coboară

marea este și nu este

ca o piatră vai de moară

macină doar o poveste

Marea este și nu este

ci respiri cu gura mării

făr-a prinde nici de veste

ești aici și-n capul zării

Ci respiri cu gura mării

ca o piatră zău de moară

de-o citeși mai acătării

valul urcă sau coboară

Marea este și nu este

ca Electra și Oreste

Costel Zăgan, CEZ(I)SME II

EREZIA PESCĂRUȘULUI

Timpul își ascute coasa

de condeiul poetului De câte

ori îi aude fâșâitul amenințător

Icoane înmuguresc prin copaci

Primăvara lucrurile îngenunchează

O fi muzica sferelor de vină

Pașii frumuseții se aud

nu se văd De nopți albe

mi-s pline buzunarele

Aici

pescărușul dă deșteptarea

Cehov doar

trezește 

marea

Constanța, 17.08.14

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

 Intri în Marea Neagră ca într-o femeie îndrăgostită: chiuind!

Costel Zăgan, Inventeme

Pe stradă, și Marea Neagră umblă-n costum de baie.

Costel

Zăgan, Inventeme

PESCĂRUȘII

 Rănile albastre

ale

Mării Negre

rămân

în

caietul

de 

vacanță

niște

cicatrici

indescifrabile

Costel Zăgan, ODE GINGAȘE

Duminica la mare: soare pe nisip! Sustras din poezie.

Costel Zăgan, Inventeme

JURNALUL MĂRII NEGRE

 22 IUNIE 2023

Azi totul se poate, începând cu nimicul.

(Azi totul se poate, inclusiv nimicul.)

23 IUNIE 2023: caniculă.

* Dragostea rămâne cea mai tare necunoscută a condiției umane!

Costel Zăgan

Ludwig van Beethoven - Sonata Lunii

TOAMNĂ CINICĂ

Eu cad

frunză

tu cazi

frunză

el cade

frunză

ea taie

frunze

la

câini

Costel Zăgan, HYPERION, 2001