EREZIA PESCĂRUȘULUI

Timpul își ascute coasa

de condeiul poetului De câte

ori îi aude fâșâitul amenințător

Icoane înmuguresc prin copaci

Primăvara lucrurile îngenunchează

O fi muzica sferelor de vină

Pașii frumuseții se aud

nu se văd De nopți albe

mi-s pline buzunarele

Aici

pescărușul dă deșteptarea

Cehov doar

trezește 

marea

Constanța, 17.08.14

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II