Se afișează postările cu eticheta ciate. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta ciate. Afișați toate postările

vineri, 6 martie 2026

Constelația iubirii, Editura Cervantes, București, 2026

 COSTEL ZĂGAN

EREZIA UNEI NOPȚI ALBE

Eu

ușor gonflabil

bun ca și sarea de pus la rană

descheiat la cămașa sufletului până la buric

mai mult în pielea goală

și cu mâinile până la coate-n buzunarele nimicului

buric al pământului

și

al vieții de la țară

căsătorit și mereu îndrăgostit

de eternul feminin

al altei femei

bun 

ziceam

ca pâinea cea caldă

după ces-a răcit de tot afară

caut zadarnic culcușul fierbinte al iubirii

în fine

poet și cocoșul cu 1001 de găini pe noapte

amân iar miezul nopții

dincolo

de

Peștera Muierii



miercuri, 4 februarie 2026

VIOREL ILIȘOI, CULTURA ÎN TRANZIȚIE, EDITURA GRI, BUCUREȘTI, 2026

 POETUL LA PUȘCĂRIE

* Interviu la vorbitor cu poetul Costel Zăgan

      Un poet a debutat în penitenciar! Prima condamnare - sigur și ultima - , prima carte. Una multiplicată la mașina de scris, manufacturată apoi - tăiată, cusută, lipită, ilustrată exemplar cu exemplar - în celulă.

   Tiraj confidențial, la propriu, distribuit cu parcimonie înlăuntrul și în afara închisorii. Totuși, orice s-ar spune, este un debut. Și este poezie.

   Costel Zăgan e poet și când își scrie CNP-ul. Visător incurabil, neadaptat, aerian, ”copil din flori al zăpezii”, cum singur se definește într-un poem.

VIOREL ILIȘOI :

- Ce impact are literatura asupra cititorilor din închisoare?

COSTEL ZĂGAN:

- În primul rând, trebuie să ai organ pentru așa ceva, pentru lectură. Există și deținuți care-mi solicită Platon...Aici se află infractori care revin, abonați ai penitenciarului: pe cei mai mulți literatura doar îi însoțește, nu îi modifică. Literatura e o salvare pentru cei care au mai avut contacte culturale și afară, iar pușcăria este doar un accident. Și pentru alții este, poate, un drog. 

...........................................................................................................................................................................     TIMPUL nr.12, decembrie 1995   

CERVANTES INTERNAȚIONAL, 68, 2026, BUCUREȘTI

 COSTEL ZĂGAN

* Scriu, adică sunt liber.

* Citesc lumea înconjurătoare.

* Care-i animalul meu lăuntric, Doamne?

* Cărțile sunt jucăriile mele preferate: citind redevin copil.

* Timpul este Dumnezeu..


SALAMAN RUSCHDIE, VERSETELE SATANICE, 1988

 *** Ce tâmpenie e totul!...Mi se face greață.