COSTEL ZĂGAN
EREZIA UNEI NOPȚI ALBE
Eu
ușor gonflabil
bun ca și sarea de pus la rană
descheiat la cămașa sufletului până la buric
mai mult în pielea goală
și cu mâinile până la coate-n buzunarele nimicului
buric al pământului
și
al vieții de la țară
căsătorit și mereu îndrăgostit
de eternul feminin
al altei femei
bun
ziceam
ca pâinea cea caldă
după ces-a răcit de tot afară
caut zadarnic culcușul fierbinte al iubirii
în fine
poet și cocoșul cu 1001 de găini pe noapte
amân iar miezul nopții
dincolo
de
Peștera Muierii
.jpg)
.jpg)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu