Timpul își ascute coasa
de condeiul poetului De câte
ori îi aude fâșâitul amenințător
Icoane înmuguresc prin copaci
Primăvara lucrurile îngenunchează
O fi muzica sferelor de vină
Pașii frumuseții se aud
nu se văd De nopți albe
mi-s pline buzunarele
Aici
pescărușul dă deșteptarea
Cehov doar
trezește
marea
Constanța, 17.08.14
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II
