POETUL LA PUȘCĂRIE
* Interviu la vorbitor cu poetul Costel Zăgan
Un poet a debutat în penitenciar! Prima condamnare - sigur și ultima - , prima carte. Una multiplicată la mașina de scris, manufacturată apoi - tăiată, cusută, lipită, ilustrată exemplar cu exemplar - în celulă.
Tiraj confidențial, la propriu, distribuit cu parcimonie înlăuntrul și în afara închisorii. Totuși, orice s-ar spune, este un debut. Și este poezie.
Costel Zăgan e poet și când își scrie CNP-ul. Visător incurabil, neadaptat, aerian, ”copil din flori al zăpezii”, cum singur se definește într-un poem.
VIOREL ILIȘOI :
- Ce impact are literatura asupra cititorilor din închisoare?
COSTEL ZĂGAN:
- În primul rând, trebuie să ai organ pentru așa ceva, pentru lectură. Există și deținuți care-mi solicită Platon...Aici se află infractori care revin, abonați ai penitenciarului: pe cei mai mulți literatura doar îi însoțește, nu îi modifică. Literatura e o salvare pentru cei care au mai avut contacte culturale și afară, iar pușcăria este doar un accident. Și pentru alții este, poate, un drog.
........................................................................................................................................................................... TIMPUL nr.12, decembrie 1995
