Iubito gheață amară
statuie de rouă și vânt
timpul cât o să doară
te mai aștept arzând
Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
Moarte cu dulceață asta-mi dai întruna ci numai altă viață din cafea beau luna Asta-mi dai întruna buzele cireșe coapte nu vor stârni furtun... -
Maică mea nu-și mai găsește locul nicăieri: nici îa această lumea, nici în alta: oricât de imaginară ar fi ea. Din această cauză toți sunt a...
-
POETUL LA PUȘCĂRIE * Interviu la vorbitor cu poetul Costel Zăgan Un poet a debutat în penitenciar! Prima condamnare - sigur și ultima...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu