Iubito gheață amară
statuie de rouă și vânt
timpul cât o să doară
te mai aștept arzând
Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
Moarte cu dulceață asta-mi dai întruna ci numai altă viață din cafea beau luna Asta-mi dai întruna buzele cireșe coapte nu vor stârni furtun... -
Maică mea nu-și mai găsește locul nicăieri: nici îa această lumea, nici în alta: oricât de imaginară ar fi ea. Din această cauză toți sunt a...
-
COSTEL ZĂGAN * Scriu, adică sunt liber. * Citesc lumea înconjurătoare. * Care-i animalul meu lăuntric, Doamne? * Cărțile sunt jucăriile mel...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu