POEZIA DE SUB PAT

Moarte cu dulceață

asta-mi dai întruna

ci numai altă viață

din cafea beau luna

Asta-mi dai întruna

buzele cireșe coapte

nu vor stârni furtuna

dragostea de noapte

Buzele cireșe coapte

asta-i totuși  altă viață

noi să trecem la fapte

moartea cu dulceață

Asta-ți dau întruna

nu toate numai una

Costel Zăgan, CEZ(E)ISME II

20 IANUARIE 1958

 M-am născut: mamă, ai scăpat de mine!

............................................................

.................................................

.......................

Costel Zăgan

autor?!?

ULTIMA ZI ÎNAINTE DE NAȘTEREA MEA

Maică mea nu-și mai găsește locul nicăieri: nici îa această lumea, nici în alta: oricât de imaginară ar fi ea. Din această cauză toți sunt agitați în jurul ei, mai cu seamă, taică-meu, tătuța și mămuța. Viitorul meu univers, la o primă vedere, la data de 19 ianuarie 1958, se prezintă ca un adevărat ghem de nervi în desfășurare: în explozivă desfășurare.

Dar, DAR, să nu uită esențialul: nașterea unui copil reprezintă naștera lumii!

Am zis!

De fapt, am visat. În viitor, mi-am visat trecutul!

Doamne-ajută!

Da, simt, presimt și aceasta: Dumnezeu există.

Prin urmare, voi exista și eu: mâine!

Primul adevăr al acestei lumi este acesta: mâine, voi exista și eu!

Deocamdată însă nu există nimic, numai Dumnezeu plutind deasupra timpului, deasupra infinitului.Și-a fost ultima zi înainte de nașterea mea. O zi de iarnă, aproape obișnuită. De fapt, obișnuite: și iarna, și ziua. Numai eu, presimt c-aș fi ceva mai neobișnuit în viitoarea mea lume. Acum exist doar în sânul lui Dumnezeu.

Costel Zăgan