TRAVERSÂND NOPȚILE

 Scot soarele din cerneală

versuri șiroiesc pe zare

un poet în pielea goală

cere nopții de mâncare

Versuri șiroiesc pe zare

nu se-aude nicio muscă

ce visezi mereu te doare

scrii nimica nu mai mișcă

Nu se-aude nicio muscă

un poet în pielea goală

poezia-i totuși o morișcă

scoate cerul din cerneală

Versuri șiroiesc pe zare

moartea cade la picioare

Costel Zăgan, CEZEISME II

LABIRINTUL SINGURĂTĂȚII

 Mai singur decât

mai trist ca

cu cerul la gât

te-ai

scufunda

Mai trist ca

dar iubit de

iubita ta

ce singură e

Dar iubit de

cu cerul la gât

nu știi de ce

mai singur decât

Mai trist ca

inima ta

Costel Zăgan, CEZ(E)ISME II

 

Costel Zăgan

04.02.2023

Regina ninsorilor de altădată

Erai înger de zăpadă

ori o flacără-ngheţată

din cer fulgii or să cadă

să te nască-nc-o dată

Cu o flacără-ngheţată

ochii mei te şlefuiesc

de lumina ta se-mbată

şi-apoi cântă nefiresc

Ochii mei te şlefuiesc

lacrimă gata să cadă

dintr-un ochi neomenesc

cade-un înger de zăpadă

Flacără înlăcrimată

ninsoare mugur de fată

(din volumul Cezeisme II)