GHINIONUL VERII

 Marea Neagră-i (ch)iar pe prima pagină a verii: însă n-am ochelari de soare s-o văd!

Costel Zăgan, Inventeme

 

MITOLOGIA MĂRII NEGRE

Valul urcă sau coboară

marea este și nu este

ca o piatră vai de moară

macină doar o poveste

Marea este și nu este

ci respiri cu gura mării

făr-a prinde nici de veste

ești aici și-n capul zării

Ci respiri cu gura mării

ca o piatră zău de moară

de-o citeși mai acătării

valul urcă sau coboară

Marea este și nu este

ca Electra și Oreste

Costel Zăgan, CEZ(I)SME II

EREZIA PESCĂRUȘULUI

Timpul își ascute coasa

de condeiul poetului De câte

ori îi aude fâșâitul amenințător

Icoane înmuguresc prin copaci

Primăvara lucrurile îngenunchează

O fi muzica sferelor de vină

Pașii frumuseții se aud

nu se văd De nopți albe

mi-s pline buzunarele

Aici

pescărușul dă deșteptarea

Cehov doar

trezește 

marea

Constanța, 17.08.14

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

 Intri în Marea Neagră ca într-o femeie îndrăgostită: chiuind!

Costel Zăgan, Inventeme

Pe stradă, și Marea Neagră umblă-n costum de baie.

Costel

Zăgan, Inventeme

PESCĂRUȘII

 Rănile albastre

ale

Mării Negre

rămân

în

caietul

de 

vacanță

niște

cicatrici

indescifrabile

Costel Zăgan, ODE GINGAȘE

Duminica la mare: soare pe nisip! Sustras din poezie.

Costel Zăgan, Inventeme