POEZIA DE SUB PAT

Moarte cu dulceață

asta-mi dai întruna

ci numai altă viață

din cafea beau luna

Asta-mi dai întruna

buzele cireșe coapte

nu vor stârni furtuna

dragostea de noapte

Buzele cireșe coapte

asta-i totuși  altă viață

noi să trecem la fapte

moartea cu dulceață

Asta-ți dau întruna

nu toate numai una

Costel Zăgan, CEZ(E)ISME II

20 IANUARIE 1958

 M-am născut: mamă, ai scăpat de mine!

............................................................

.................................................

.......................

Costel Zăgan

autor?!?

ULTIMA ZI ÎNAINTE DE NAȘTEREA MEA

Maică mea nu-și mai găsește locul nicăieri: nici îa această lumea, nici în alta: oricât de imaginară ar fi ea. Din această cauză toți sunt agitați în jurul ei, mai cu seamă, taică-meu, tătuța și mămuța. Viitorul meu univers, la o primă vedere, la data de 19 ianuarie 1958, se prezintă ca un adevărat ghem de nervi în desfășurare: în explozivă desfășurare.

Dar, DAR, să nu uită esențialul: nașterea unui copil reprezintă naștera lumii!

Am zis!

De fapt, am visat. În viitor, mi-am visat trecutul!

Doamne-ajută!

Da, simt, presimt și aceasta: Dumnezeu există.

Prin urmare, voi exista și eu: mâine!

Primul adevăr al acestei lumi este acesta: mâine, voi exista și eu!

Deocamdată însă nu există nimic, numai Dumnezeu plutind deasupra timpului, deasupra infinitului.Și-a fost ultima zi înainte de nașterea mea. O zi de iarnă, aproape obișnuită. De fapt, obișnuite: și iarna, și ziua. Numai eu, presimt c-aș fi ceva mai neobișnuit în viitoarea mea lume. Acum exist doar în sânul lui Dumnezeu.

Costel Zăgan 

AXIOMA MĂRII

 Marea Neagră mă recită

mă recită val cu val

am sau n-am iubită

merg călare fără cal

Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE

GHINIONUL VERII

 Marea Neagră-i (ch)iar pe prima pagină a verii: însă n-am ochelari de soare s-o văd!

Costel Zăgan, Inventeme

 

MITOLOGIA MĂRII NEGRE

Valul urcă sau coboară

marea este și nu este

ca o piatră vai de moară

macină doar o poveste

Marea este și nu este

ci respiri cu gura mării

făr-a prinde nici de veste

ești aici și-n capul zării

Ci respiri cu gura mării

ca o piatră zău de moară

de-o citeși mai acătării

valul urcă sau coboară

Marea este și nu este

ca Electra și Oreste

Costel Zăgan, CEZ(I)SME II

EREZIA PESCĂRUȘULUI

Timpul își ascute coasa

de condeiul poetului De câte

ori îi aude fâșâitul amenințător

Icoane înmuguresc prin copaci

Primăvara lucrurile îngenunchează

O fi muzica sferelor de vină

Pașii frumuseții se aud

nu se văd De nopți albe

mi-s pline buzunarele

Aici

pescărușul dă deșteptarea

Cehov doar

trezește 

marea

Constanța, 17.08.14

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II