Constelația iubirii, Editura Cervantes, București, 2026

 COSTEL ZĂGAN

EREZIA UNEI NOPȚI ALBE

Eu

ușor gonflabil

bun ca și sarea de pus la rană

descheiat la cămașa sufletului până la buric

mai mult în pielea goală

și cu mâinile până la coate-n buzunarele nimicului

buric al pământului

și

al vieții de la țară

căsătorit și mereu îndrăgostit

de eternul feminin

al altei femei

bun 

ziceam

ca pâinea cea caldă

după ces-a răcit de tot afară

caut zadarnic culcușul fierbinte al iubirii

în fine

poet și cocoșul cu 1001 de găini pe noapte

amân iar miezul nopții

dincolo

de

Peștera Muierii

VIOREL ILIȘOI, CULTURA ÎN TRANZIȚIE, EDITURA GRI, BUCUREȘTI, 2026

 POETUL LA PUȘCĂRIE

* Interviu la vorbitor cu poetul Costel Zăgan

      Un poet a debutat în penitenciar! Prima condamnare - sigur și ultima - , prima carte. Una multiplicată la mașina de scris, manufacturată apoi - tăiată, cusută, lipită, ilustrată exemplar cu exemplar - în celulă.

   Tiraj confidențial, la propriu, distribuit cu parcimonie înlăuntrul și în afara închisorii. Totuși, orice s-ar spune, este un debut. Și este poezie.

   Costel Zăgan e poet și când își scrie CNP-ul. Visător incurabil, neadaptat, aerian, ”copil din flori al zăpezii”, cum singur se definește într-un poem.

...........................................................................................................................................................................     TIMPUL nr.12, decembrie 1995   

CERVANTES INTERNAȚIONAL, 68, 2026, BUCUREȘTI

 COSTEL ZĂGAN

* Scriu, adică sunt liber.

* Citesc lumea înconjurătoare.

* Care-i animalul meu lăuntric, Doamne?

* Cărțile sunt jucăriile mele preferate: citind redevin copil.

* Timpul este Dumnezeu..

POEZIA DE SUB PAT

Moarte cu dulceață

asta-mi dai întruna

ci numai altă viață

din cafea beau luna

Asta-mi dai întruna

buzele cireșe coapte

nu vor stârni furtuna

dragostea de noapte

Buzele cireșe coapte

asta-i totuși  altă viață

noi să trecem la fapte

moartea cu dulceață

Asta-ți dau întruna

nu toate numai una

Costel Zăgan, CEZ(E)ISME II

20 IANUARIE 1958

 M-am născut: mamă, ai scăpat de mine!

............................................................

.................................................

.......................

Costel Zăgan

autor?!?

ULTIMA ZI ÎNAINTE DE NAȘTEREA MEA

Maică mea nu-și mai găsește locul nicăieri: nici îa această lumea, nici în alta: oricât de imaginară ar fi ea. Din această cauză toți sunt agitați în jurul ei, mai cu seamă, taică-meu, tătuța și mămuța. Viitorul meu univers, la o primă vedere, la data de 19 ianuarie 1958, se prezintă ca un adevărat ghem de nervi în desfășurare: în explozivă desfășurare.

Dar, DAR, să nu uită esențialul: nașterea unui copil reprezintă naștera lumii!

Am zis!

De fapt, am visat. În viitor, mi-am visat trecutul!

Doamne-ajută!

Da, simt, presimt și aceasta: Dumnezeu există.

Prin urmare, voi exista și eu: mâine!

Primul adevăr al acestei lumi este acesta: mâine, voi exista și eu!

Deocamdată însă nu există nimic, numai Dumnezeu plutind deasupra timpului, deasupra infinitului.Și-a fost ultima zi înainte de nașterea mea. O zi de iarnă, aproape obișnuită. De fapt, obișnuite: și iarna, și ziua. Numai eu, presimt c-aș fi ceva mai neobișnuit în viitoarea mea lume. Acum exist doar în sânul lui Dumnezeu.

Costel Zăgan 

AXIOMA MĂRII

 Marea Neagră mă recită

mă recită val cu val

am sau n-am iubită

merg călare fără cal

Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE